marți, 14 aprilie 2009

Cireasa De Pe Tort - Cuvant Inainte pentru Olimpiadele Comunicarii

"O mica prosteala din cand in cand e apreciata si de cei mai intelepti oameni". Willy, Willy Wonka si Fabrica de ciocolata

Numele nostru e Cireasa de pe tort si nu suntem atat de geniali pe cat ar parea la prima vedere. Adica, ne imbracam noi misto, avem idei extraordinare si suntem teribil de amuzanti, dar nu suntem chiar cei mai populari. Nici macar nu suntem fericiti tot timpul. Ceea ce e normal, daca stam sa ne gandim mai bine. Nimeni nu e extaziat non-stop. E impotriva firii, sa fim seriosi.

Ok, recunoastem, ce am scris mai sus nu e tocmai adevarat. Si asta pentru simplul motiv ca suntem cu adevarat la fel de geniali cum parem la prima vedere. Doar ca facem acest mic exercitiu de negare din cand in cand, doar asa, sa nu ni se urce la cap si sa devenim aroganti dupa ceva timp.

Fiindca aroganta (excesiva) e daunatoare. Si stim asta pentru ca urmarim o anumita linie etica. Nu de alta, dar facem la facultate (Jurnalism si Stiintele Comunicarii) tot felul de cursuri cu titluri deontologice, cum ar fi Deontologia. Sau Etica. Dar asta e plictisitor. Am vrut doar sa aratam ca avem anumite principii morale, pe care le respectam intr-o masura considerabila.

Unii dintre noi invata de la foarte bine in sus. Si asta s-ar traduce prin "suntem in primii 20 din an". Iar treaba asta cu primii 20 nu e deloc o chestie mediocra, cum ar putea parea (intr-un mod cat se poate de fals) la prima citire. Ceilalti care nu se afla printre cei din categoria "invat-foarte bine-si-ma-mandresc-cu-asta" au... ei bine, au spirit de artist. Si ce-ar fi lumea asta fara artisti? Derizorie, va spunem noi.

Dar noi ne mandrim cu diversitatea echipei noastre. Are o influenta pozitiva asupra dinamicii si sinergiei grupului (tot n-am aflat concret ce inseamna "sinergie", dar suntem suficient de perspicace incat sa ii banuim sensul). Ce-ar fi fost munca, inceputa oricum pe ultima suta de metri, fara Andreea-spirit-calm? Nu conteaza ca a venit ultima, atitudinea ei pacifista a rascumparat pana si zilele in care n-aveam nicio banuiala ca ne vom inscrie la Olimpiade si in care ne certam pentru absentele pe care (nu) voiam sa le facem la seminariile de franceza. Asta numim noi reminiscenta hippie.
Sau ce-ar fi fost echipa fara Rodica-am-idei-misto-dar-nu-sunt-sigura-ca-vreau-sa-le-impart-cu-lumea ? Si nu din egoism (fiindca dupa cum ziceam, n-avem slabiciuni de genul asta), ci din alte motive obiective si independente de vointa ei.
Un alt membru aflat exact in mijlocul descrierii este Alica-paprika. Initial, au fost alaturate cele doua apelative din simplul rationament ca rimeaza. Dar cum nimic nu-i intamplator, s-a demonstrat rapid ca Alica e o tipa iute (a se citi agera la minte), cu o usoara tendinta de flu-flu. Nu ne puneti sa explicam ce inseamna flu-flu. Habar n-avem si e prea complicat de psihanalizat. E o stare si asta doar se simte.
Pe principiul "pusca si cureaua lata/ sunt tot mandru, ca s-altadata", singurul baiat din echipa, Dinu...n-a ramas nici cu sechele, nu sufera nici de anomalii de comportament si nici de tulburari de personalitate. De fapt, "mustacioara lui/spicul graului" insotita de atitudinea "sunt-destept-si-o-dovedesc-in-fiecare secunda" au fost chiar motorul ideilor noastre. Ma rog, asta a sunat usor propagandistic, dar suntem convinsi ca ati vazut esenta.
Ultima personalitate din echipa (care e adepta, in astfel de conditii, a expresiei: "cei din urma nu sunt cu adevarat ultimii), este Diana-cea-cu-vino'ncoa. Avand o bula permanenta si invizibila deasupra capului, in care scrie "Sunt aiurita si se ia", echipa si-ar pierde din culoare fara glumele ei minunate, la care rade ea singura adeseori cel mai zgomotos. Ceea ce n-o face mai putin amuzanta.

Si pentru ca nimeni nu-i perfect, echipa are si mici abateri de la conduita exemplara. Cum ar fi faptul ca... intarzie fiecare de obicei, pe baza principiului unei psihologii intuitive, care are drept logica urmatoarea fraza: "Nu-i nimic daca intarzii un pic, o vor face cu siguranta si toti ceilalti".

In rest, sanatate si virtute.

Ah, si ca sa incheiem cu o nota erudita...stiati ca laba piciorului are aceeasi lungime ca antebratul, de la cot la incheietura mainii?